Doua poezii

VISELOR

e o strada in memorie
unde nu pasesc niciodata-
incercuita, ingradita
cu trei lacate de fier la poarta.
si un caine care latra
de-i zi, prin furtuna
si mai ales la luna.
.
e o lume in dosul ochilor
insirandu-le pe toate-
pas cu pas, manjite, imagini
zbatandu-se repede inauntru.
fiecare vis e o casa
are un cos care fumega, pisici negre
furisandu-se agile subtile
reflectand in irisi
cosari ce nu aluneca,
incurcand itele,
incuind ferestrele spre strada
omul cu baston albastru
topind ceara dulce-a genelor
in dezlegarea rasaritului.
.
e un loc in inima
greu ca un cufar cu stele-
invelite-n catifea, rasufland
zgomotos ca niste balene
deasupra apei intunecate
aliniate, pictate in mii de culori
pe panzele noptii, dinainte sortite
sa piara in timpul ireversibil
unul cate unul,
fiecare unul
o singura data.
.

“““““““““““““““““““““““““““““““““““““““`

La Curtea Bucatelor

La curtea bucatelor
e sarbatoare. dupa o luna
de sfada si-alegeri
si dat in bobi
si dat peste cap -
a fost ales noul rege -
si conopida sade imbufnat.
Ce are varza si nu are el?
Acel infam cu frunze-nfasurat
muscat de ger
pradat de iepuri, lighioane,
pe camp, si hrana pentru [I]fluturi[/I],
ce nici macar nu pot sa zboare.
El, conopida-i mult mai demn
peruca-i alba infoiata-i semn
de-ntelepciune, atarna greu
si sange-albastru-i curge-n vene.
Dar de la ce s-astepti
o judecata dreapta?
De la tomata rotunjoara paiata-n targ
si-artista de can-can,
fasolea sprijinita in carje, tremurand
porumbul ciugulit de corbi
si morcovii copii?
Ba se zvoneste-asa prin targ
ca varza si-a primit onorul
prin interventie de la Bruxelles.
Gandeste conopida infoiata
si pufaie rotindu-se nervos
pe masa din bucatarie.
De azi, varza-i rege,
e decretat prin lege;
vorba nu poate fi de complot,
cand singurul interesat a fost compot -
conopida, sange-albastru, sade imbufnat.
nimic nu mai poate fi schimbat.

( (c) Diana, scrisa pentru un mic concurs cu tema “conopida”, de pe un forum; mwuhahahahhah voteaza)

~ de Diana pe septembrie 15, 2007.