stiati ca adevarul ar putea fi ca Renasterea a aparut atunci cand Giotto a vazut pentru prima data chipul unui inger pictat de Pietro Cavallini? Cavallini era un pictor de la Roma, lucrarile lui pot fi vazute mai ales in Biserica Santa Maria, si se caracterizeaza prin toate elementele ce au facut diferenta intre arta bizantina, simpla, a Evului Mediu, si fantasticele forme si perspective ale Renasterii. Pana nu demult se credea ca Florenta este leaganul Renasterii.
stiati ca nava de pasageri si marfuri Lusitania – cea mai mare si rapida din lume – a fost scufundata de o torpila germana in doar 18 minute de la impact, in timpul Primului Razboi mondial, 785 de pasageri murind, din 1257, si 413 membri ai echipajului. Nimeni nu a crezut ca scufundarea va fi atat de rapida, se sperase ca pasagerii vor avea timp sa se imbarce in barcile de salvare, Lusitania fiind nava neutra, dar nemtii crezusera ca nava avea la bord explozibil si munitie de razboi, deoarece englezii ordonasera oricarei nave sa riposteze la vederea unui submarin inamic, si ei stiau de aceste ordine. Daca englezii ar fi incarcat munitie la bordul unei nave comerciale, ar fi pus in pericol ei insisi viata a sute de pasageri. Ulterior s-a stabilit ca la bord nu existase munitie, nu s-a produs nicio explozie, ci prin gaura de impact au intrat in depozitele de carbune 800t apa pe minut, concomitent cu defectarea circuitului electric impiedicand reducerea vitezei de inaintare a navei. La bord erau si pasageri americani, dar intrarea SUA in razboi nu a fost cauzata de pierderea de vieti omenesti de pe Lusitania, ci de-o telegrama germane interceptata, ce vorbea despre crearea de tensiuni la granita mexicano-americana.
stiati ca Bastillia a cazut pe 14 iulie 1789 si ca evenimentul e considerat inceputul Revolutiei Franceze. dar stiati si ca cetatenii ce au murit acolo nu sunt martiri revolutionari, ci victime ale lipsei de control a multimii plecate in cautarea unor butoaie de praf de pusca? Totul a inceput cu demiterea unui popular ministru de finante, apoi multimea a iesit in strada, au aparut zvonuri ca actiuni impotriva poporului sunt iminente, si s-a raspandit panica si dezordinea. Lumea s-a adunat in fata Bastilliei, cerand praf de pusca, un pod a fost desfacut, iar oamenii sositi mai tarziu au crezut ca fusesera invitati inauntru pentru a fi macelariti, astfel ca au adus si ei doua tunuri, garzile au coborat al doilea pod, si s-au pornit luptele, murind 83 de cetateni si trei garzi. Guvernatorul a fost prins, batjocorit, impuscat, i s-a taiat capul care a fost apoi purtat pe strazi in varf de lance. In Franta 14 iulie e sarbatorita drept o zi a victoriei liberatii, egalitatii si fraternitatii asupra puterii regale tiranice, dar de fapt a fost manifestarea unui comportament violent si mult sange varsat inutil. In Bastillia nu erau la acea vreme inchisi decat 7 condamnati, ea nu mai era demult acea groaznica inchisoare, dar caderea a fost glorificata in toti anii ce au urmat pana la simbolul de azi. O mana de oameni trecand peste un pod nepazit a dus la instaurarea puterii populare. Si a adus o noua teroare, mai intunecata: ghilotina.
stiati ca tanarul rege Tutankamon, fiul lui Akhenaton, a murit la doar 19 ani, si a fost cel mai probabil ucis nu de o boala cum se credea, (el a fost infatisat ca un rege in plina putere, participand la vanatori), ci ucis probabil de unul din apropiatii sai, cum era vizirul Ay, care s-a si insurat apoi cu sotia sa si i-a urmat la tron. Un alt suspect este generalul Horemheb, comandantul armatei imperiale, care a urcat la tron patru ani mai tarziu.
stiati ca in spatele acuzatiilor de vrajitorie din Salem, MA, ce au impartit un sat in doua tabere, se credea ca sta isteria sau painea halucinogena, dar de fapt sta un alt adevar. totul a inceput de la o joaca de copii, fiica vicarului jucandu-se de-a ghicitul cu prietenele ei, punand albusuri de ou intr-o tigaie cu apa; cand ‘au vazut’ un sicriu, au inceput sa tipe. Vicarul le-a dus pe fete la doctor, care a stabilit ca straniul comportament convulsiv al fetelor era mana vrajitoreasca. In mod bizar, comportamentul nu s-a atenuat, ci chiar s-a raspandit si la alte fete din sat. Acuzate au fost, Good, cersetoare, Tituba, o straina, si Osborne, ce nu prea mergea la biserica. Cele trei au fost incarcerate, dar vanatoarea de vrajitoare a continuat. Satul s-a impartit in acuzati, ce traiau in est, langa Ipswich Road – drum ce lega satul de prosperul oras port Salem – si acuzatori, ce traiau in marginea cealalta a satului, in vest. Deal contra vale, procesele din Salem nefiind altceva decat o crunta razbunare sociala.
stiati ca tradatorul Annei Frank, cea de la care a ramas un superb jurnal al anilor traiti in ascunzatoarea secreta din Prinsengracht 263 este considerat a fi un cunoscut al tatalui ei, Otto, Tonny Ahlers, care era la curent cu afacerile lui cu armata germana in timpul razboiului.. desi s-ar putea sa fie doar o marturisire falsa a unui laudaros. Ahlers, un antisemit notoriu, a intrat in viata familiei Frank santajandu-l pe Otto pe motiv ca ar fi antinazist, apoi, cand familia s-a ascuns, afacerile lui erau deja infloritoare. Insa cand afacerile n-au mai mers, in vara lui ‘44, el i-a tradat pe cei patru membri ai familiei Frank, pentru bani. Edith, mama, a murit la Auschwitz, Anna si sora sa Margot la Bergen-Belsen, cu doar cateva saptamani inainte de eliberarea lagarului, doar Otto tatal supravietuind.
stiati ca Napoleon a murit otravit lent cu arsenic in timpul cat a stat in exil pe insula Sfanta Elena? ultimele lovituri i-au fost date chiar de medicamentele prescrise de niste medici derutati pentru combaterea simptomelor (provocate de arsenic), si care i-au corodat stomacul. asasinul este considerat contele de Montholon, regalist notoriu, care l-a insotit pe insula tocmai cu scopul ascuns de a-l ucide. “de la sublim la ridicol, un singur pas” sunt celebrele cuvinte ale lui Napoleon din vremea cand era in plina glorie. moartea sa pusa la cale cu marsavie de un servitor inveninat o dovedeste.
FRAGMENT DIN JURNALUL ANNEI FRANK
“cateva zile n-am scris nimic, pentru ca voiam mai intai sa ma gandesc serios la scopul si rostul unui jurnal de zi. ma simt nu stiu cum cand ma gandesc ca voi scrie intr-un jurnal. nu numai fiindca n-am mai scris niciodata. imi inchipui ca, mai tarziu, nici eu si nimeni altul nu va avea interesul sa cerceteze destainuirile sentimentale ale unei scolarite de 13 ani. dar, de fapt, nu de asta e vorba. imi face placere sa scriu, si mai ales trebuie sa-mi usurez intr-un fel inima.
‘hartia e mai rabdatoare decat omul’; asa imi spuneam adesea in zilele cand, trista fiind, imi sprijineam capul in maini, nestiind ce sa fac. voiam sa stau acasa, apoi imi venea sa plec si, de cele mai multe ori, ramaneam in odaia mea si ma gandeam, ma gandeam…
da, hartia este rabdatoare! n-am de gand sa arat vreodata cuiva acest caiet cu scoarte tari, care poarta rasunatorul nume de jurnal, sau dac-as face-o, ar trebui sa-l arat doar unui prieten sau unei prietene, caci pe altii poate ca nici nu i-ar interesa…”
