poate ca ma iubeste, fu primul lucru pe care-l zise cand deschise ochii. de fapt, il zise gandul ei, si fu un moment atat de surprinzator prin faptul ca se petrecuse instantaneu cu deschisul ochilor, ca ramase uimita. zambi, privind in sus la tavanul alb pe care se rasfatau cateva raze aurii. isi alunga somnul de pe gene cu mana si se ridica. poate ca de fapt moare de dorul meu, si tot satul crede pe dos, ca e fericit cu noua lui sotie, poate ca a reusit sa ma pacaleasca si pe mine. se ridica din pat emotionata de propria revelatie, ca numai asa se putea numi un gand nascut din lumea de dincolo fie ea a somnului, si se duse spre fereastra. era inca neincrezatoare, dar parca o lumina ce nu avea sa se mai stinga i se aprinsese in inima.
in curte george, nea georgel cum ii zicea tatal ei, scosese caii din grajd si ii ordonase la pas domol dand ocol fantanii din mijloc. din cand in cand ii strunea tragandu-i de fraie sau lovindu-i usor cu palma pe gatlej si strigand, ho, ho calutii mei. lucra de vreo zece ani la ferma, desi ei i se parea ca se nascuse acolo, printre animale, si ca asta era singura sa familie. in afara ca isi vedea de treaba, juca uneori table cu tatal ei si le raspundea respectuos la salut doamnei si fetelor, pastra asupra gandurilor sale un mister desavarsit. alice zambi si se retrase de la fereastra. trebuie sa il vad, isi zise si incepu sa se imbrace.
il vazuse in fiecare zi dar de la nunta incoace nu mai vorbisera. adica de vreo doua luni. de-atunci se multumise sa il priveasca de departe, cum trecea prin sat la brat cu noua lui sotie, o femeie tanara de la oras, cu parul lung, negru, ochii de culoarea murelor coapte, si imbracata mereu in rochii de voal si aparandu-se de soare cu o umbreluta, sau pantaloni de catifea si cizme pana la genunchi cand ploua, mereu mandra daca nu si fericita la bratul sotului ei. el ii paruse mereu fericit desi o paloare usoara parea sa ii strabata chipul cand se intalneau fata in fata. atunci ei i se oprea inima pentru cateva secunde, isi inghitea impulsul de a-i spune pe nume, il saluta din ochi innegurata in strafundul inimii si ramanea sa priveasca in urma lor rasufland usurata ca nu spulberase taina ce-i legase de cand erau copii. amintirile erau prea frumoase ca sa rupa legatura dintre ei, mai ales ca ultima data cand se vazusera, cu o saptamana inainte de nunta, in livada de meri, ii spusese ca o iubeste, tinandu-i chipul in palme si sarutand-o. isi amintea iarba atat de verde sub picioarele lor si ochii lui mari ce revarsau iubire ca o mare si cum cadeau petalele florilor de mar pe deasupra lor luate de cate o briza. la o saptamana satul era impodobit de sarbatoare, conacul primarului zumzaia de pregatiri, noua mireasa venise de la oras cu mare alai, el isi facuse toate promisiunile altcuiva, iar ea invatase sa poarte zi de zi pe buze un zambet ce ascundea o mie de intrebari fara raspuns.
termina de imbracat cu niste pantaloni pana la genunchi si o bluza alba de in, isi trecu mana prin parul blond ce-i ajungea pana la mijloc si iesi. ii facu cu mana razand lui nea george care se opri din lucru ca sa se uite in urma ei urandu-i o zi buna. iesi pe poarta, dar se intoarse ca sa i-o deschida lui sam, cainele lup care iesise in strada si latra sa fie lasat sa intre inapoi, si-apoi porni in jos pe marginea soselei.
cand ajunse in statia de autobuz se opri sa-si astampere setea la fantana de sub salcam. dete frunzele la o parte si lua apa in causul palmelor. se spunea ca fantana fusese sapata de niste ostasi care poposisera acolo in urma cu vreo 500 de ani, pe cand se retrageau victoriosi dintr-o lupta, iar satul se construise apoi in jurul ei. aici sub salcamul ce tinea umbra se gasea si singura statie de autobuz din sat ce facea legatura cu orasul la vest si cu alte sate, la est.
alice sari de pe marginea de piatra si porni mai departe cu papucii in maini. ii placea sa simta asfaltul cald sub talpi si putin zgromturos. pana la conac mai avea de mers mai putin de zece minute. deja ii vedea acoperisul de tabla stralucind in soarele diminetii tarzii, dincolo de via care se latea cat vedeai cu ochii si de cei doi plopi care erau cei mai inalti copaci din tot satul.
in timp ce mergea se gandi cum ar fi fost mai prudent sa se prezinte la primar acasa fara sa fie vazuta de acesta, de sotie sau de femeia cu parul negru. socoti ca nu era loc mai bun decat spartura din gardul de la vie, mascata de niste tufisuri de mure, si pe unde ea si florin se strecurasera de atatea ori cand erau copii si se intorceau seara pe furis din expeditiile din sat. dadu laoparte crengile cu frunze tepoase si intra cu usurinta unui mic animal salbatic. odata ajunsa acolo cunostea fiecare palma de pamant la fel de bine ca gradina si livada parintilor ei. trecu agale printre randurile de varza, unde invatasera amandoi etapele metamorfozei fluturelui alb, apoi pe langa stupii de albine unde studiasera viata insectelor si gustasera de atatea ori din fagurii dulci, apoi trecu in fuga aleea acoperita cu pietricele printre rondurile de flori multicolore ale doamnei tanase, si intra pe o usa laterala ce dadea chiar in bucataria conacului. maria, bucatareasa, pregatea pranzul, o oala mare plina ochi cu un lichid ce fierbea cu aburi pana la tavan si un miros de legume proaspete. se aseza pe scaun zambindu-i smechereste si bucatareasa se opri o clipa din treburi scuipand in san, prefacandu-se sau chiar fiind speriata. alice, ii spuse, intinzandu-i un pahar cu lapte rece din frigider. ce m-ai speriat. vru s-o intrebe de florin, dar se razgandi si isi bau zambind in liniste laptele. in bucatarie intrara in urmatoarele minute inca vreo alte trei slujnice si gradinarul, caruia i se facuse sete, si toti se prinsera in vorba bucurosi s-o revada. alice le povesti cum isi petrecuse aproape o luna din vacanta de vara la mare si cum ii fusese de dor de ei. le adusese tot felul de lucruri, scoici, tablouri mici pictate de artisti pe strada, dar le zise ca acum venise sa-l vada pe florin si le va aduce darurile mai incolo. vru iar sa intrebe de el si chiar in acea clipa in bucatarie intra baiatul primarului, cu parul ud, pesemne tocmai iesise de sub dus, si cand o vazu ramase o secunda impietrit, apoi zambi si fluiera scurt, iesind repede din bucatarie pe usa laterala jongland cu un mar sterpelit din cosuletul de pe masa. alice vru sa-l urmeze dar bucatareasa o opri cu o privire scurta si dojenitoare. grija, grija, spuse, mai asteapta un pic. alice o asculta, se mai invarti cateva minute prin bucatarie, apoi iesi si se furisa in livada de meri. florin era acolo, sub un mar, fluieratul scurt era semnul lor de recunoastere dintotdeauna si copacul ii feri cu umbra lui verde de ochii lumii. pe drum se tot framantase, ce sa spuna, cum sa treaca hopul celor doua luni de cand nu-si vorbisera, cum sa isi ascunda tristetea, dar cand fu in fata lui, intelese ca orice cuvant era de prisos. el o cuprinse in brate si incepu s-o sarute pe buze, pe obraji, pe gat si in crestetul capului, soptindu-i gatuit dar cu vocea lui fierbinte te iubesc, iar ea avea stomacul plin de fluturii albi din gradina.
marul nostru, zise el cu un suras si se aseza pe iarba, tinand-o pe genunchi. ii era teama de tacere, asa ca nu se opri. ii ardea carnea pe trup si isi racori mainile pe pielea fina de pe spatele ei. ii era teama de tacere fiindca ar fi dat nastere intrebarilor la care nu voia sa raspunda. te iubesc, spuse din nou. si ea ii raspunse mangaindu-i chipul. stiu. apoi tacu. pe ea o iubesti, intreba dar imediat isi musca buzele cand el se trase in umbra copacului de alaturi. se ghemui cu genunchii la piept si raspunse oftand. era parca trist ca ea nu intelesese. nu. n-o iubesc. ihim. si ea?.. nu stiu. e o colega de la scoala.. bine. si eu am colegi la scoala.
e vorba de interese, alice, zise scrijelind pamantul cu un bat subtire. alice veni langa el si isi infunda nasul in clavicula. de cand.., dar nu putea sa continue. ar fi vrut sa planga si ii simtea buzele fierbinti pe umeri. de cand.. interese, cuvantul ii strafulgera prin minte aproape ireal. si noi? noi doi suntem impreuna, vru sa-i raspunda, dar in loc de cuvinte, se intinse sub mar cu fata la cer tinand-o strans in brate deasupra pe piept sa-i asculte inima.
oricat de neclara era ziua de maine cea de azi ii aparea scaldata in lumina, o lumina ca de amiaza, si privea cerul in ochii lui zambind si cercetandu-i trasaturile cu un deget. si orice teama pentru maine i se paru inutila caci stia acum toate raspunsurile.
~~~~~~~~~
k k k m-am latit :) prea mult si s-a dus povestea asta ca un fir desirat din greseala, dar ideea e una.
te iubesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
all the year round
