Fascinanta aventura…

 

Poveste -

dupa ce si-a trait intreaga viata in acvariu, incepe desigur marea aventura a carasului auriu in necunoscut.

traind intre peretii de sticla ai casei sale inundate, printre valve de scoici, plante ornamentale de plastic si pietricele colorate pe jos in chip de fund de mare, expus privirilor curioase si amuzate sau tampe ale celor ce s-au perindat prin jurul cilindrului inundat, viata sa molcoma si tacuta dar atat de lipsita de secrete e pe cale sa se incheie. adio mustati de pisica dand tarcoale, adio degete muiate in apa si confundate mereu cu nesat cu viermi uriasi, adio mancare uscata din tub alb de plastic. de azi inainte toate acestea raman in urma, o data cu patrunderea in necunoscut.

cand spunem necunoscut admitem deja ca nu stim prea multe - sau chiar nimic - despre el, la fel cum nici carasul auriu nu stiuse cand fusese inca in viata si probabil la fel de putine cat stie si el acum desi si-a inceput nemaipomenita aventura ancestrala. ce inseamna totusi, viata? 24 de ore pe zi, 12 luni pe an, cinci ani de inot pe deasupra unei pesteri miniaturale, joaca pe deasupra unui generator de bule (nu exista viata fara oxigen!), in rest, mancare, mancare, inot, si iar scotocit dupa mancare, cate un dans pe o melodie de la radio, niste valuri, valurele, si desigur socializarea cu amicii de diferite categorii. in cilindrul de sticla inundat mai inoata astfel si alte exemplare de caras auriu, un peste rosu narcisist, un pitic portocaliu somnoros si neglijabil, un sanitar mare cat un somn, pastrand proportiile lac-acvariu intacte, si care isi indeplinea treburile asignate mai putin decat orice alt locuitor al acvariului. de Craciun, a fost si-o lampa cu lava, dar cum orice lucru bun venit pe degeaba nu e menit sa dureze, lumina sa rosiatica s-a stins dupa vreo doua saptamani, in urma unui accident in lant in care a fost implicat si bradul de craciun, lampa rasturnadu-se si ramanand fara bec.

se spune ca orice calatorie ancestrala incepe cu o lumina puternica, orbitoare, dar in afara de palida lumina a baii, intrezarita pret de cateva secunde, totul s-a scufundat in intuneric. prin gura tubului aspirant, supt de vartejul de apa, si rupt de lumea fizica. n-o sa facem acum metafizica, nu stim daca pestisorii aurii cred in buddha, preoti catolici, nici daca au ascultat vreodata predicile pline de avant de duminica dimineata pe care copiii le urmareau cateodata din simplul motiv de a se amuza, nici nu stim sa existe vreo profetie sau altceva care sa-i includa. n-am putea spune nici ca orice pestisor auriu invata sa zboare, sau ca va ajunge intr-o buna zi sa miroasa ca o floare. dar am aflat din surse sigure ca va poarta noroc si daca-i tii in palma stralucesc ca bucatelele de aur.

- va urma -

~~~~

Mi-ar placea sa ne tinem de mana, sa iubim tot ce exista, sa ne iubim fara limite, sa fim nedespartiti zi si noapte, sa vorbim despre tot, sa vedem poezia din toate, sa ne sarutam, sa fim fericiti,  sa avem grija unul de altul, sa fim tot ce  poate fi mai frumos, unul pentru celalalt, sa fim prieteni adevarati si iubiti pentru totdeauna..