Fisa de lectura
Ce citesc:
2008
- J. Eugenides, Sinuciderea fecioarelor
- J. Eugenides, Middlesex
- Jose Saramago, Eseu despre orbire
- Jose Saramago, Toate numele
- Jose Saramago, Pluta de piatra
- John Fowles, Turnul de abanos – povestiri
- W. Somerset Maugham, Vila de pe colina
- Jose Saramago, Istoria asediului Lisabonei
- Jose Saramago, Anul mortii lui Ricardo Reis
- Jonathan Coe, Casa somnului
- Carlos Maria Dominguez, Casa de hartie
- Philip Roth, Pata umana
- Jose Saramago, Pestera
- Antonio Tabucchi, Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro
- Anna Gavalda, Impreuna
- J.M. Coetzee, Asteptandu-i pe barbari
- Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Francois Lelord, Christophe Andre [carte de psihologie]
- National Geographic, Oct 2008
- John Fowles, Magicianul
- National Geographic, Nov 2008
- John Fowles, Iubita locotenentului francez
- National Geographic, Dec 2008
- Alex Haley, Radacini
*********************
2009
- Sarpele cu Pene, DH Lawrence
- National Geographics, Ian & Feb 2009
- Joseph Schwartz, Michael McGuinness, Cate ceva despre Einstein
- Lev Tolstoi, Furnica si Porumbita
- divisadero, Michael Ondaatje
- Secretul Multumirii, 1, 2
- Dedesubt este infernul, Claire Castillon
- John Fowles, Colectionarul
- Secretul Multumirii, 3
- Luke Rhinehart, Omul Zar
- Scott Adams – God’s Debris
- Jules Verne – Copiii capitanului Grant
- Manuel Vazquez Montalban, Pianistul x.x.
- M. Sebastian, Orasul cu salcami
- M. Sebastian, Accidentul
- M. Sebastian, Jocul de-a vacanta
- Anne Frank, Diary of a young girl
- Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric
Iti recomand TOATE romanele Annei Gavalda, precum si cele ale Ameliei Nothomb si ale lui Tracy Chevalier ;)
„Într-una din zile, Grummer, fără a-l anunţa pe Algazy, luă roaba şi porni singur în căutare de cârpe şi arşice, dar la înapoiere, găsind din întâmplare şi câteva resturi de poeme se prefăcu bolnav şi, sub plapomă, le mâncă singur pe furiş. Algazy, simţind, intră după el acolo cu intenţia sinceră de a-i face numai o uşoară morală, dar cu groază observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese bun din literatură fusese consumat şi digerat.
Lipsit astfel pe viitor de orice hrană a lui mai aleasă, Algazy, drept compensaţie, mâncă toată băşica lui Grummer, în timp ce acesta dormea…
Dezesperat, a doua zi, Grummer – rămas fără băşică singur pe lume – luă pe bătrân în cioc şi, după apusul soarelui, îl urcă cu furie pe vârful unui munte înalt… O luptă uriaşă se încinse acolo între ei şi ţinu toată noaptea, până când, înspre ziuă, Grummer, învins, se oferi să restituie toată literatura înghiţită. El o vomită în mâinile lui Algazy… Dar bătrânul, în pântecul căruia fermenţii băşicii înghiţite începuse să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puţin şi învechit…
Înfometaţi şi nefiind în stare să găsească prin întunerec hrana ideală de care amândoi aveau atâta nevoie, reluară atunci lupta cu puteri îndoite şi, sub pretext că se gustă numai pentru a se complecta şi cunoaşte mai bine, începură să se muşte cu furie mereu crescândă, până ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunseră ambii la ultimul os… Algazy termină mai întâi…”
—Algazy & Grummer, Urmuz